Când trăim „automat”, inconștient, trăim în păcat, adică fără Dumnezeu, fără o legătură conștientă cu El. Păcatul înseamnă despărțirea de Dumnezeu și e resimțitde om prin lipirea de ceea ce-i oferă simțurile și interpretările rațiunii sale despre acestea.
A trăi „fără de păcat”, cum cerem în rugăciune și dimineața și seara, înseamnă a fi prezent, conștient, în ceea ce fac și trăiesc. Această conștiență e diferită de la un nivel la altul al lăuntrului nostru.
Când respirăm suntem conștienți și trăim o stare de recunoștință pentru asta. Când vorbim, suntem conștienți și responsabili pentru ce spunem și ce efect au cuvintele noastre în noi și în cei din jur. Și așa mai departe.Eu cred că păcatele unei zile de om sunt, în general, roadele păcatului nesimțirii. A trăi automat, cum se „nimerește”, cum ne împing senzațiile și percepțiile, este un păcat de moarte pentru că suntem morți, somnambuli.Ca urmare, pocăința de care avem nevoie urgent este să ne trezim, să cerem această trezire de la Dumnezeu prin rugăciune și să o practicăm toată ziua. – Maica Siluana Vlad
“Doamne Dumnezeule, Iti multumesc din adancul fiintei mele pentru tot ceea ce sunt, am, fac si gandesc.
Iti multumesc pentru sanatatea mea si a celor din jurul meu, pentru toate darurile de lumina pe care mi le oferi, pentru abundenta de oportunitati, pentru forta, incredere si entuziasm.
Iti multumesc ca vad, ca aud, ca simt, ca respir, ca inteleg, ca gandesc, ca am putere sa ma rog cu credinta, ca sa te simt aproape.
Iti multumesc ca-mi amintesti ca nu sunt niciodata singura, ca sunt mereu ocrotita.
Iti multumesc pentru Ingerii puternici si luminosi pe care mi-i dai, ca sa-mi calauzeasca pasii pe drumurile vietii.
Iti multumesc ca asculti rugaciunea mea, ca vezi recunostinta mea sincera, ca primesti dragostea mea si ca imi arati intotdeauna drumul luminos si potrivit mie.
Iti multumesc pentru soarele care straluceste special pentru mine, pentru verdele minunat care-mi vindeca inima, pentru albastrul cerului care-mi limpezeste gandurile, pentru scanteia divina din mine, amintindu-mi ca sunt cu Tine si a Ta, mereu! Amin!”